Ați lucrat în Germania, Olanda, Belgia sau într-o altă țară și ați plătit deja impozit acolo? Este posibil să vă întrebați dacă ANAF vă poate solicita să declarați veniturile respective sau chiar să plătiți taxe și în România.
Impozitul pe veniturile din străinătate nu se aplică automat tuturor românilor care muncesc peste hotare. Obligațiile fiscale depind de rezidența fiscală, de tipul veniturilor obținute, de angajator și de convențiile încheiate între România și celelalte state.
Există situații în care veniturile trebuie declarate în România, dar există și venituri pentru care nu apare această obligație. Vă explicăm cum funcționează regulile, ce documente sunt importante și ce puteți face dacă primiți o notificare de la ANAF.
Când puteți avea obligații fiscale în România dacă ați lucrat în străinătate?
Să presupunem că ați lucrat câțiva ani în Germania, iar angajatorul v-a reținut lunar impozitul pe salariu. După ce v-ați întors în România, primiți o notificare de la ANAF sau aflați că anumite venituri din străinătate trebuie declarate.
Prima întrebare este firească: de ce ar trebui să plătiți încă o dată impozit pentru aceiași bani?
Răspunsul depinde de situația fiscală concretă. Nu orice venit obținut în străinătate trebuie impozitat și în România, iar plata unui impozit în alt stat nu elimină automat toate eventualele obligații declarative.
Pentru a stabili tratamentul fiscal, trebuie clarificate câteva aspecte:
- Unde aveați rezidența fiscală în perioada în care ați obținut veniturile?
- În ce țară ați desfășurat efectiv activitatea?
- Ce tip de venit ați obținut: salariu, chirie, dividende sau altă categorie?
- Cine v-a plătit venitul și unde era rezident fiscal plătitorul?
- Există o convenție de evitare a dublei impuneri între România și statul respectiv?
Aceste informații ajută la identificarea țării care are dreptul de a impozita venitul și a eventualelor obligații de declarare.
Ce înseamnă rezidența fiscală și de ce este importantă?
Rezidența fiscală ajută la stabilirea statului în care o persoană poate avea obligații de impozitare pentru veniturile sale.
Nu trebuie confundată cu cetățenia. Puteți avea cetățenie română și, în anumite condiții, să fiți considerat rezident fiscal într-un alt stat.
La stabilirea rezidenței fiscale, autoritățile analizează mai multe elemente, printre care:
- domiciliul și locuința permanentă;
- țara în care locuiește familia;
- locul unde se află centrul intereselor vitale;
- durata șederii într-un anumit stat;
- documentele care confirmă rezidența fiscală.
Centrul intereselor vitale se referă, în esență, la locul în care persoana are cele mai strânse legături personale și economice.
Regula celor 183 de zile: când contează?
Probabil ați auzit că, dacă locuiți mai mult de 183 de zile într-o altă țară, deveniți automat rezident fiscal acolo.
Situația este mai complexă.
Perioada de 183 de zile este un criteriu important, însă nu este singurul. Domiciliul, locuința permanentă, familia și prevederile convenției fiscale pot influența stabilirea rezidenței.
De exemplu, dacă lucrați în Olanda mai multe luni, dar familia și locuința permanentă rămân în România, autoritățile pot analiza toate aceste circumstanțe înainte de a stabili rezidența fiscală.
Pentru persoanele care părăsesc România pentru perioade ce depășesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive, poate exista obligația depunerii chestionarului Z017, în condițiile legii.
Aflați mai multe în articolul nostru: Ați plecat la muncă în străinătate? Mai trebuie să anunțați ANAF?.
Trebuie să declarați în România salariul obținut în străinătate?
Aceasta este una dintre cele mai importante întrebări pentru românii care lucrează peste hotare.
Conform regulilor fiscale aplicabile, veniturile salariale obținute din activități desfășurate efectiv în străinătate și plătite de un angajator nerezident nu sunt, ca regulă, impozabile în România.
Aceste venituri nu se declară prin Declarația unică D212 și nu fac obiectul creditului fiscal extern.
Exemplu: ați lucrat în Germania pentru un angajator german
Ați lucrat într-un depozit din Germania, aveți contract cu o companie germană și ați primit salariul de la aceasta.
În această situație, salariul pentru munca desfășurată efectiv în Germania nu devine automat impozabil în România doar pentru că aveți cetățenie română sau v-ați întors ulterior în țară.
Aceasta nu exclude analiza eventualelor alte obligații fiscale, dar salariul respectiv beneficiază de tratamentul prevăzut de legislație.
Dar dacă sunteți plătit de o companie din România?
Situația trebuie analizată separat dacă lucrați în străinătate, dar salariul este plătit de o companie rezidentă în România sau de un sediu permanent din România.
În funcție de perioada de activitate, de locul unde este suportată cheltuiala salarială și de convenția fiscală aplicabilă, dreptul de impozitare poate reveni României sau statului în care se desfășoară munca.
Tocmai de aceea, două persoane care au lucrat în aceeași țară pot avea tratamente fiscale diferite.
Ce venituri obținute în străinătate pot trebui declarate în România?
Salariul nu este singura categorie de venit relevantă.
Persoanele rezidente fiscal în România pot avea obligația de a declara anumite venituri obținute în alte state, în funcție de natura lor și de prevederile legale aplicabile.
Printre exemple se numără:
- veniturile din închirierea unor proprietăți situate în străinătate;
- dividendele primite de la companii străine;
- dobânzile obținute din anumite conturi sau investiții;
- veniturile din activități independente;
- câștigurile din transferul titlurilor de valoare;
- anumite pensii, premii sau alte venituri.
Exemplu: locuiți în România și încasați chirie dintr-un apartament din Austria
Dacă sunteți rezident fiscal în România și dețineți o locuință în Austria pe care o închiriați, veniturile respective trebuie analizate atât potrivit legislației române, cât și convenției fiscale dintre cele două state.
Este posibil ca Austria să aibă dreptul de a impozita venitul din proprietatea situată pe teritoriul său. În același timp, rezidența fiscală în România poate determina existența unor obligații declarative.
Aplicarea convenției fiscale stabilește cum este evitată dubla impunere.
Exemplu: primiți dividende din străinătate
Dacă locuiți în România și primiți dividende de la o societate din alt stat, faptul că s-a reținut deja un impozit în străinătate nu înseamnă neapărat că nu mai aveți nimic de declarat.
Trebuie verificat dacă venitul este declarabil în România, ce cotă de impozitare este aplicabilă perioadei respective și dacă impozitul achitat în străinătate poate fi luat în considerare.
Pot exista și obligații privind contribuția de asigurări sociale de sănătate, în funcție de natura și nivelul veniturilor și de regulile aplicabile.
Cum funcționează evitarea dublei impuneri?
Dubla impunere apare atunci când același venit poate fi supus impozitării în două state, pentru aceeași perioadă, în condițiile prevăzute de legislațiile acestora.
Pentru a evita sau limita această situație, România a încheiat convenții fiscale cu numeroase state, inclusiv Germania, Olanda, Austria, Belgia și Regatul Unit.
Convențiile stabilesc reguli privind dreptul de impozitare și metodele prin care se evită dubla impunere.
Două dintre metodele utilizate sunt creditul fiscal și scutirea.
Metoda creditului fiscal
Prin această metodă, impozitul plătit în străinătate poate fi scăzut din impozitul datorat în România pentru același venit, în limitele prevăzute de lege.
De exemplu, presupunem că pentru un anumit venit impozitul calculat în România este de 1.000 lei, iar impozitul eligibil, achitat în străinătate, este de 700 lei.
Într-o situație în care creditul fiscal este aplicabil integral, diferența de plată în România ar putea fi de 300 lei.
Dacă impozitul plătit în străinătate este mai mare decât cel calculat în România, creditul fiscal nu înseamnă automat că România va restitui diferența.
Exemplul este ilustrativ. Calculul real depinde de categoria venitului, de convenția aplicabilă și de documentele justificative.
Metoda scutirii
În cazul metodei scutirii, un anumit venit poate fi scutit de impozit în România, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în convenția fiscală aplicabilă.
Aceasta nu înseamnă că venitul este automat scutit de orice obligație declarativă. Pentru anumite venituri din străinătate, legislația prevede în continuare declararea lor.
Prin urmare, înainte de a concluziona că nu aveți taxe de plată în România, trebuie verificată metoda aplicabilă venitului dumneavoastră.
Ce documente vă pot ajuta să evitați dubla impunere?
Unul dintre cele mai importante documente este certificatul de rezidență fiscală.
Acesta este emis de autoritatea fiscală competentă și poate demonstra că, într-o anumită perioadă, persoana a fost considerată rezident fiscal într-un anumit stat.
Documentul poate fi necesar pentru aplicarea prevederilor unei convenții de evitare a dublei impuneri.
În funcție de situație, mai pot fi relevante:
- contractul de muncă și documentele anuale privind veniturile;
- documentele care confirmă impozitul reținut sau achitat;
- certificatele și deciziile fiscale emise de autoritățile străine;
- documentele privind domiciliul și locuința;
- declarațiile fiscale depuse în străinătate;
- notificările și deciziile primite de la ANAF.
Nu toate documentele sunt necesare în fiecare caz.
Ce se întâmplă dacă nu aveți certificatul de rezidență fiscală?
Lipsa certificatului poate îngreuna aplicarea unei convenții fiscale în situațiile în care prezentarea sa este obligatorie.
Pentru anumite venituri obținute din România de nerezidenți, legislația prevede că, dacă documentul nu este prezentat la momentul plății, se aplică regulile interne de impozitare. Ulterior, în condițiile legii, poate fi posibilă regularizarea impozitului.
Această procedură nu trebuie confundată cu regulile de declarare a veniturilor din străinătate de către rezidenții români.
Ați primit o notificare ANAF pentru venituri din străinătate?
Dacă ați lucrat în străinătate sau ați obținut venituri dintr-un alt stat, este posibil să primiți o notificare prin care ANAF solicită clarificări.
Autoritățile fiscale din diferite țări schimbă informații despre anumite venituri ale contribuabililor, în condițiile mecanismelor legale de cooperare internațională.
De aceea, ANAF poate deține informații despre venituri externe care nu apar în declarațiile fiscale depuse în România.
Primirea unei notificări nu înseamnă automat că ați greșit sau că trebuie să plătiți o sumă suplimentară.
Este important să verificați ce solicită instituția, ce perioadă este analizată și dacă veniturile respective erau efectiv declarabile în România.
Ce trebuie să faceți după primirea notificării?
În primul rând, citiți integral documentul și verificați termenul indicat pentru răspuns.
Apoi, identificați veniturile și anul fiscal la care se referă solicitarea. Dacă aveți documente privind veniturile din străinătate și impozitele achitate, păstrați-le pentru clarificarea situației.
În funcție de caz, poate fi necesar să transmiteți explicații, documente justificative, să depuneți Declarația unică sau să corectați o declarație anterioară.
Ignorarea unei notificări poate avea consecințe fiscale atunci când există obligații declarative sau de plată neîndeplinite.
Dacă ați primit deja o decizie fiscală, citiți și articolul nostru despre Decizia de impunere din oficiu ANAF și pașii pe care trebuie să îi urmați.
Declarația unică D212: când poate fi necesară?
Declarația unică, cunoscută și ca formularul D212, este utilizată pentru declararea anumitor venituri ale persoanelor fizice și a obligațiilor fiscale aferente.
Pentru veniturile realizate în anul 2025, termenul general de depunere a fost 25 mai 2026.
Dacă aveați obligația să declarați anumite venituri externe și nu ați făcut acest lucru, situația poate fi corectată în condițiile legii.
De exemplu:
- Dacă nu ați depus deloc declarația, dar aveați această obligație, puteți depune formularul corespunzător.
- Dacă ați depus declarația, dar ați omis venituri declarabile, poate fi necesară o declarație rectificativă.
- Dacă ați primit o notificare, trebuie să verificați situația înainte de a transmite documente sau explicații.
În iunie 2026, ANAF a precizat că persoanele care au omis venituri din străinătate pentru care exista obligația declarării pot transmite declarația sau o rectificativă, după caz.
Atenție însă: nu orice salariu obținut peste hotare trebuie introdus în D212.
Ce puteți face dacă ați plătit prea mult impozit?
Dacă pentru un anumit venit din România s-a reținut un impozit mai mare decât cel legal datorat, iar situația îndeplinește condițiile prevăzute de legislație și de convenția fiscală aplicabilă, poate exista posibilitatea unei regularizări și a restituirii diferenței.
De exemplu, o persoană nerezidentă care a obținut venituri din România și nu a prezentat la timp certificatul de rezidență fiscală poate solicita, în anumite condiții, aplicarea tratamentului fiscal corespunzător ulterior prezentării documentelor.
Procedura diferă în funcție de cine a reținut impozitul, de categoria venitului și de perioada fiscală.
Este important să diferențiați această situație de recuperarea impozitului pe salariu dintr-o țară străină. Dacă solicitați restituirea unui impozit plătit în Germania, Olanda sau într-un alt stat, trebuie analizate regulile autorității fiscale din țara respectivă.
Cum vă poate ajuta Euro-Tax în relația cu ANAF?
Dacă ați lucrat în străinătate și ați primit o notificare ANAF, dacă nu știți ce venituri trebuie declarate sau dacă aveți nelămuriri privind rezidența fiscală, este important să clarificați situația pe baza documentelor și a regulilor aplicabile.
Euro-Tax oferă asistență persoanelor fizice în relația cu ANAF, inclusiv pentru analizarea notificărilor, pregătirea și depunerea Declarației unice D212 și a formularului Z017, atunci când acestea sunt necesare.
Echipa noastră vă poate ajuta să înțelegeți ce solicită autoritatea fiscală, care sunt documentele relevante și ce pași trebuie urmați pentru clarificarea situației.
Ați primit un document de la ANAF și nu știți cum trebuie să procedați? Accesați pagina Servicii ANAF Euro-Tax și solicitați asistență pentru analizarea situației dumneavoastră fiscale.
Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc analiza individuală a situației fiscale. Obligațiile declarative și de plată se stabilesc în funcție de legislația aplicabilă anului fiscal analizat și de documentele contribuabilului.
